Notă: 1,7
Luat în grijă de angajații unui hotel, Toby este un băiat orfan, care muncește din greu pentru a sta acolo și care, într-o zi furtunoasă, pleacă în căutarea bonetei bucătăresei pe care o luase vântul. dar găsește ceva cu totul neașteptat: o familiea de sirene.
Împrietenindu-se cu ele, Toby ajunge să fie protectorul lor atunci când patronul hotelului dorește să ia în stăpânire comoara sirenelor. Astfel, începe aventura băiatului, care e nevoit să dea dovadă de creativitate și inteligență pentru a salva sirenele și pentru a păstra comoara lor în siguranță. Dar ce secrete va mai afla el, pe parcurs...?
Cartea este extrem de simplu de lecturat, vocabularul este unul limitat. Descrierile sunt, însă, detaliate, și alături de abundența desenelor din carte, reușește să creeze o imagine clară a poveștii, fără a lăsa cititorul să își imagineze singur, în minte, personajele și locurile. Fiind o carte atât de simplă poate fi plictisotoare pentru cineva care dorește ceva serios, cu fir epic și care să transmită emoții. Nu este cartea profundă care să lase loc de interpretări, dar e potrivită, însă, pentru o lectură ușoară de citit celor mici, sau pentru o zi de plajă, ori de relaxare, în care citirorul să se simtă din nou copil, fiind scurtă poveste relxantă și amuzantă.
Câteva citate:
,,Toby fusese găsit într-o cameră goală pe când era doar un bebeluș. Una dintre cameriste îl găsise pe patul de la numărul 23, învelit într-o pătură cu monograma DD într-un colț. Când se aplecase asupra lui, băiatul se oprise din plâns și îi zâmbise, iar ea îl luase în brațe și îl dusese jos.”
,,Pe jos se afla un morman uriaș de scoici sparte și oase de pește strălucitor de albe în lumina felinarului lui Toby, iar în partea îndepărtată a peșterii, Eliza ședea pe un butoi, așteptându-l. Alături de ea ședea o sirenă mai mare, care, ghici Toby, trebuia să fie mama Elizei, sprijinită de geamandura portocalie a unei plase de pescuit. Sirenul care ședea întins într-un hamac făcut dintr-o veche plasă de pescuit trebuia să fie tatăl ei.”
,,Dacă dădea peste peșteră? Toby răsuci inelul pe degetul lui roșu și umflat, și o lacrimă i se prelinse pe obraz. Abia se împrietenise cu cei din familia Flot și deja îi pusese în primejdie. Va trebui să îi ajute. Va trebui să-i avertizeze cumva. Dar cum?”
Sirenele din camera 11 este cartea câștigătoare a The Highland Children's Book Award(2006). Ție cum ți s-a părut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu