Recenzie: Scrisoare de dragoste

 de Mihail Drumeș
  Notă: 3,7

      Firul narativ al acestei cărți ne conduce prin lumea realistă a vieții de cuplu a doi oameni, poveste care se poate, la fel de bine, întâmpla în viața reală. Pe lângă veridicitatea operei, se mai face remarcat stilul romantic și  în același timp ludic strecurat printre momentele de tandrețe ale protagoniștilor, care strecoară jocul în fiecare episod al vieții lor de cuplu. Certurile și  împăcările lor par, de asemena, tot un joc al autorului cu personajele. Deosebit, legat de structura textului, este relatarea din perspectivele ambilor eroi literari, fiecare expunându-și propria versiune, continuând și clarificând acțiunea, iar această alternare activă, spornică, dinamizează și menține interesul și curiozitatea cititorului față de cele ce urmează și față de versiunea celuilalt mire.

      Astfel, din scrisorile protagonistei Ana Brădeanu, Anda sau Ghiocela, și din nararea lui Dinu Gherghel, sau Ivar, aflăm cum cele două inimi s-au întâlnit, și în vâltoarea agitată a iubirii lor s-au căsătorit rapid, au trăit o iubire intensă care s-a și consumat rapid. După ce divorțează din cauza numeroaselor certuri și a goanei bărbatului după avere și poziție socială, și se recăsătoresc, apar sentimentele de regret și totuși negare a simțurilor. Mai ales Dinu, principalul vinovat de destrămarea căsniciei, regretă, compară căsnicia de acum cu fosta, și realizează, la fel ca Anda, că inimile lor aparțin una celeilalte indiferent de conjuncturi. Sentimentele lor nu dispar. Atunci când, însă, cei doi se reîntâlnesc, iar Dinu vede că Ghiocela lui învață să accepte alt bărbat deși îl iubea pe Ivar, când vede că ea își reface viața, sarcina ei cu Relu, soțul actual, îl rănește profund și se sinucide, urmat de actuala soție, bogata Jebs.
      Pe lângă romanul romantic și tragic, Scrisoare de dragoste este un roman care expune psihologiile diferite ale unei relații și percepțiile diferite ale genurilor feminin și masculin. Limbajul ușor de înțeles și micile filosofii presărate pe alocuri, precum menținerea interesului viu, atracția, cearta, puterea de a trece mai departe, care au făcut cartea să fie editată de zeci de ori pentru un public de toate vârstele, oferă cititorului o lectură plăcută și relaxantă.
   

      Câteva citate:

,,Am văzut multe căsnicii, însă niciuna nu-i seamănă. Ghiocela i-a imprimat o traiectorie sinuoasă, neprevăzută, cu surprize care o hrănesc copios. Ea însăși constituie o surpriză pentru mine, fiindcă în fiecare zi apare ca fiind alta, cu însușiri noi. Sunt sigur că nu există pe pământ o soție cu care bărbatul trebuie să se războiască cel puțin o oră pentru  a-i smulge o săruare. La început, împotrivirile ei, chiar fiind suple și grațioase, mă scoteau din minți, dar după inevitabila capitulare, îmi părea bine, cuplul nostru înregistra temperaturi înalte, așa că randamentul voluptății era de zece ori mai ridicat datorită acestor preliminarii. Deși proaspăt căsătorită, deci fără experiență în materie, Ghiocela dovedește un instinct de femeie care îi conduce viața sexuală. Nu mai vorbesc de imaginație...! Toate capriciile ei sunt rodul acestei imaginații fără frâu, care, de fapt, îi susțin și-i îmbogățesc ingenuitatea.”

,,Ma obsedează mereu gândul de a-l încătușa prin vraja dragostei, fiindcă mă tem să nu se sature prea repede de mine. Dacă m-aș oferi bărbatului meu la cerere, fără preliminariile mele ocrotitoare, aș culege curând roadele sațietății.” 

,,Lucrurile a merge și mai bine dacă n-ar fi la mijloc blestemata obsesie a comparației, care mă frânează în permanență. Orice face, orice drege Jebs, gata - o compar cu Ghiocela, și nu pentru că vreau, nu vreau deloc, e un fenomen care se produce pur și simplu reflex. Jebs sărută așa, Ghiocela săruta altfel, Jebs doarme așa, Ghiocela altfel, Jebs se piaptănă așa, are trupul așa, sânii așa, Ghiocela altfel, altfel, și de cele mai multe ori asemuirea iese în favoarea...celeilalte!”

      Ție cum ți s-a părut cartea și care este părerea ta despre stilul literar al lui Mihail Drumeș?