Recenzie: Pulbere de stele

 de Neil Gaiman
  Notă: 2,7

      Într-o lume mistică, fabuloasă, în care lumea e împărțită de un mare Zid, un tânăr se strcoară după aceste granițe. Tristan Thorn, fiul său, este consecința acestui fapt și, călcând pe urmele tatălui, ajunge de asemenea după Zid, cu intenția de a se întoarce acasă împreună cu o stea căzătoare, pentru a o oferi celei pe care o dorea.
      Însă ce se întâmplă atuci când povestea este presărată cu magie la fiecare pas, cu o stea căzătoare care, de fapt, e o fată răpitor de frumoasă, cu trei vrăjitoare care vânează inima acesteia și un regat care își așteaptă conducătorul de drept...? Va reuși Tristan să se întoarcă? Va face față atâtor ființe fabuloase și puternice, cu scopuri egoiste? Va reuși să înfrunte evenimentele neașteptate care nu contenesc să apară?
      Și, cel mai important, va reuși să îndeplinească scopul pentru care au început toate acestea, se va abate total de la calea sa, sau doar va schimba puțin finalul pe care îl aștepta de la această călătorie?

      Plină de elemente fantastice și locuri descrise cu imaginație de basm, o explozie de culori de magie predomină în carte, iar personajele cu nume sugestive (Yvaine, Tristan, Dustan, Thorn, Stormhold) contribuie la această atmosferă vrăjită, mirifică, de poveste.
      Iar pe lângă fantasticul prezent la fiecare pas, o poveste de dragoste pură, cea principală, impresionează atât publicul de copii cât și cel adult.
      Neil Gaiman este scriitor profesionist de peste 25 de ani, se bucură de o popularitate covârșitoare, câștigător a zeci de premii: Hugo, Nebula, World Fantasy, Locus, Bram Stocker, International Horror Guild, British SF, British Fantasy și Mythopoeic, precum și altele în Spania, Germania, Brazilia, Israel, Franța și Italia.
      Pulbere de stele a fost prima carte scrisă într-un stil pur fantasy, diferit, nou, față de cel al lui Neil Gaiman, premiată cu Mythopoeic Fantasy Award for Adult Literature, și nominalizată pentru Locus în anul 1999.
      În 2007, cartea este ecranizată și Stardust, avându-i în rolurile principale pe Charlie Cox și Claire Danes. câștigă premiul Hugo în 2008, fiind declarat cea mai bună prezentare dramatică.




                  Câteva citate:

,,Femeia făcea parte dintre oamenii de Dincolo de Zid, Dustan își dădu seama imediat văzându-i ochii și urechile ce se vedeau de sub părul negru, cârlionțat. Ochii ei erau de-un violet profund, în timp ce urechile arătau ca acelea de pisică. fiind, poate, mai frumos curbate, și acoperite cu o blană f

ină, neagră. Femeia era însă frumoasă.”

,,Avea ochii roșii și umflați. Părul ei era atât de blond încât părea alb, iar rochia-i de mătase albastră licărea în lumina lumânării. Fata sclipea (...) Tu ești steaua! exclamă Tristan, începând să priceapă (...) Apoi dezlegă unul dintre capetele lanțului de argint și-l strecură în jurul mijlocului subțirel al fetei; simți cum lațul lanțului se strânse în jurul propriului său mijloc.”

,,Ridică ghiocelul deasupra capului, apoi îl coborî încet, până când atinse ușor fruntea lui Tristan. Pentru o clipă, acesta se simți ciudat, de parcă în vene, în loc de sânge, i-ar fi curs melisă groasă. neagră. Apoi forma lumii se schimbă. Totul deveni uriaș. De parcă până și bătrâna devenise o uriașă. Vederea lui Tristan deveni cețoasă și neclară.”

      Așteptăm cu drag să ne spui și părerea ta!