Recenzie: Flori pentru algernon

De Daniel Keyes

Nota: 3.2 

Daniel Keyes ne invită să pătrundem într-o lume dezolantă, care e pentru mulţi dintre noi, necunoscută. O lume rece şi dură, dar mai ales, tristă.  Cartea Flori pentru algernon este relatată din perspectiva lui Charles Cordon un bărbat în vârstă de 32 de ani cu deficiențe mentale. El este supus unei operaţii care are ca scop, mărirea inteligenţei sale. Desigur, înainte de asta Prof Nemur şi Dr Strauss au experimentat totul pe un şoricel numit Algernon succesul lor, i-a motivat să treacă la următorul nivel şi anume: să experimenteze pe oameni şi uite aşa începe povestea lui Charles Cordon.

 Povestea este structurată, pe rapoarte de progrese. E mai mult ca un jurnal intim. Deci, dacă căutaţi o lectură care să vă facă, să uitaţi pe ce lume sunteţi, aceasta nu e una potrivită. Dar ca oricare alt jurnal, are grijă să ofere informaţii picante, arătând cele mai întunecate amintiri și gânduri ale personajului principal.

Elementele de bază ale acestei opere sunt ostilitatea, drama şi compasiunea. Iar naratorul are grijă să vă facă să simțiți aceste emoţii prezente, pe tot parcursul lecturări. Primele 15 pagini, posibil să se citească mai greu, apoi firul narativ devine cursiv şi plăcut.  Majoritatea personajelor, sunt răutăcioase injecta-te cu o doză oarecum, de superficialitate. Desigur, mai sunt 2-3 excepții. Odată cu operaţia, schimbările lui Charles se petrec pe toate planurile: interioare, sociale, familiare, etc.

Câteva citate:


„Astfel ne-am iubit pînă ce noaptea a devenit o zi tăcută. Şi în timp ce eram întins
acolo, alături de ea, îmi dădeam seama cît de importantă era dragostea fizică, cît de necesar
era pentru noi să fim unul în braţele celuilalt, fiecare dăruind şi primind.”


„Îmi amintesc cum am auzit-o fără să vreau pe Norma, care se juca în camera ei cu o
prietenă, cum îi spunea în gura mare: „De fapt nu este fratele meu! Este doar un băiat pe care
l-am luat în casă fiindcă ne părea rău pentru el. Mama mi-a spus asta şi mi-a mai spus că pot
de-acum să zic oricui că nu este frate cu mine."

„Studiile mele merg bine. Biblioteca universităţii este acum pentru mine o a
doua casă. Au fost nevoiţi să-mi găsească o cameră separată, fiindcă pot să citesc o pagină
doar într-o secundă şi studenţii curioşi se adună în jurul meu cînd mă văd ce repede dau
paginile cărţilor.”

O carte dură, despre drama unui om, marginalizare şi relaţii. Pentru mine, a fost puţin previzibilă şi asta m-a făcut să îi scad din notă. Lecturarea ei, te lasă cu un gust insipid pe limbă. Dar poate asta o diferită şi atrăgătoare în ochii cititorilor. 


Ai să citeşti şi tu, Flori pentru algernon?