Recenzie: Omul în căutarea sensului vieţii

de Viktor E. Frankl

Notă: 4,2  

      La ce să ne aşteptăm, când citim povestea unui psihiatru ce a fost, timp de trei ani, prizonier în lagărele de concentrare naziste?  La ce să ne aşteptam, dacă nu la o poveste dură, rece şi plină de învăţăminte. 

      Omul în căutarea sensului vieţii ne arată gândurile introspective ale lui Viktor E. Frankl. El poveşteste principiile pe care le-a urmat în perioada de zbucium, simţind pe pielea lui atrocităţile la care erau supuşi prizonierii. Principii, ce l-au ajutat să îşi ţină fruntea sus când toţi ceilalţi îşi pierdeau speranţa, preferând să adopte o atitudine de vegetare. 


      Se poate observa spiritului analitic şi intuiţia dezvoltată a acestuia, din modul în care îi prezintă pe ceilalţi deţinuţi, suferinţa acestora şi tiparul cognitiv, ţin să cred că l-a ajutat să pună fundaţia Logoterapiei. O psihoterapie inventată de el, ce are la bază psihanaliza şi alte teorii abstracte. 

      Prima parte a cărţii poate smulge o lacrimă persoanelor mai sensibile, datorită evenimentelor tumultuoase narate şi a tratamentului inuman la care erau supuşi deţinuţii. Fiind mutat în patru lagăre de concentrare, odată, trecând chiar pe lângă casa unde locuise. De asemenea, manuscrisul cărţii pe care eu o recenzez acum, i-a fost confiscat de câteva ori. Viktor E. Frankl, fiind nevoit să îl rescrie.
        În a doua parte însă, autorul îşi prezintă pe scurt terapia psihanalitică, inventată de el. Mai jos, sunt prezentate două  fragmente din carte:

      „Altădată, în pădure, la o temperatură de -17 °C, am început să săpăm pământul, foarte îngheţat, ca să tragem nişte conducte de apă. în perioada aceea eram destul de slăbit fizic. Un supraveghetor cu obraji rotofei şi roşii a apărut lângă mine. Faţa lui îmi amintea, în mod limpede, de un cap de porc. Am remarcat că purta nişte mănuşi frumoase şi călduroase pe gerul acela aspru. O vreme m-a privit în tăcere. Simţeam că se apropia necazul, căci în faţa mea se afla movila de pământ care arăta cu precizie cât de mult săpasem.
      Atunci s-a pornit:
      - Porcule, te-am urmărit tot timpul! Te învăţ eu să munceşti! Aşteaptă numai să sapi ţărâna cu dinţii - o să mori ca un animal! Te termin în două zile! Toată viaţa ta n-ai muncit nici măcar în treacăt. Ce ai fost, porcule? Om de afaceri?
      Nu-mi păsa de el. Dar trebuia să ţin seama cum se cuvine de ameninţarea cu moartea, aşa că m-am îndreptat şi l-am privit drept în ochi:
      - Am fost doctor - medic specialist.
      - Ce! Doctor?! Pariez că ai făcut o grămadă de bani pe spinarea oamenilor!
      - Întâmplător, cea mai mare parte a muncii mele am desfăşurat-o neplătit, în spitalele pentru săraci.
      Dar deja vorbisem prea mult. Se aruncă asupra mea şi mă doborî cu pumnii, ţipând ca un descreierat. Nu-mi mai amintesc ce urla."

„Aşa cum ne învaţă logoterapia, există trei căi principale pe care se ajunge la sens în viaţă. Prima constă în a crea ceva sau a săvârşi o faptă. A doua constă în a experimenta ceva sau a fi în relaţie cu cineva; cu alte cuvinte, sensul poate fi găsit nu doar în muncă, ci şi în dragoste."

          Ce zici, ai să-i acorzi și tu o șansă acestei cărți?