Recenzie: Cartea Viitorului

 de Cecilia Ahern
  Notă: 2,9

      Odată cu decesul tatălui său, Tamara Goodwin e nevoită să își schimbe stilul de viață. De la fata căreia nu îi lipsea nimic în vila cu mii de haine de firmă. jauzzi personal și alte facilități, ajunge să se mute la o casă de la țară, în curtea unui castel.
      Când Tamara ajunge acolo, e dezamăgită de ceea ce găsește, iar mama ei se izoleaza pe zi ce trece din ce în ce mai mult în suferința după soțul său. Se cufundă în durere și se rupe de tot ce înseamnă realitate.

      Însă ceea ce este pentru Tamara plictisitor, un coșmar, avea să devină mare descoperire când îi întâlnește pe Marcus și Wesley, și găsește un caiet, pe care dorește să îl facă jurnal, ca ea să scrie ce e în inima ei, însă cartea dorește altcea, iar scriitura ei... Rămâne de văzut când citiți cartea ce se întâmplă cu ceea ce ea scrie, atunci când intervin puterile acestei cărți, numită Cartea Viitorului.
      E o poveste de familie frumoasă, cu o anumită cantitate de magie care dă farmec poveștii, care impresionează prin trecutul încâlcit și frumos, dar și prin puterile supranaturalului care pot schimba prezentul. Lectura e simplă, având câteva doze de suspans, părți de iubire, dar și conflicte și momente fantasy și prin această multitudine de ingrediente, cartea devine o aventură plăcută a minții cititorului.

      Câteva citate:

,,M-am așezat pe ultima treaptă, cu jurnalul pe genunchi. Mă jucam cu stiloul greu pe care îl șterpelisem din biroul lui Arthur și mă uitam la cartea închisă, încercând să mă gândesc ce să scriu. Voiam ca primele mele cuvinte să însemne ceva, nu voiam să fac o greșeală. Până la urmă m-am gândit la ceva și am deschis cartea. Când am văzut prima pagină, am rămas cu gura căscată. Pagina.....”

,,Curiozitatea îmi pierise. Nu mă mai interesa să știu ce se afla în garaj. Simțeam că urmărisem un secret, iar acum secretul mă urmărea. Îmi era teamă, vroiam doar să treacă timpul, iar mama să nu mai fie tristă, să se facă bine și să putem pleca de aici, din acest loc bântuit de fantomele trecutului, un trecut care mă atrăgea tot mai mult, deși nu aveam nimic în comun cu el.”

,,Din când în când, se întorcea pentru a se asigura că sunt tot acolo, deși mâna lui o strângea așa de tare pe a mea, încât îmi strivea degetele. Am văzut îngrijorarea pe fața lui, panica din ochii lui.” 

      Ție ți-a plăcut această carte?