Recenzie: Edelweiß

 de Marius Terchilă
  Notă: 3,5


      Edelweiß, sau Floare de colț, este o carte dedicată de autor soției sale.
      Povestea acestei cărți este povestea Celiei și a lui Eliodor. Încă din numele celor două personaje aflăm că cei doi sunt sortiți unul celuilalt, prin potrivirea sonoră a celor două nume, care conțin traducerea ebraică a sintagmei ,,Dumnezeul meu”, și anticipăm cadrul natural semnificativ prin același grup de litere comun, de data aceasta traducerea everiască a cuvântului ,,înalt”: eli. Cei doi își trăiesc povestea de dragoste în expedițiile din înalțimile munților, care le oferă amândurora bucurie și liniște, încântare. Iar această bucurie reușește să îi mențină vii și să readucă tinerețea în ei chiar și atunci când viața își arată colții suferinței pentru cei doi îndrăgostiți.

       Autorul insistă foarte mult pe frumusețea peisajelor montane, culorile florilor, frunzelor în diferite anotimpuri, compararea munților cu diferite elemente și stări... de asemenea, simbolurile există la tot pasul, începând de la numele lor, la cifrele 3 și 7 și la anumite elemente plasate în poveste și explicate pe scurt din punctul de vedere al simbolisticii. De asemenea, iubirea lui față de cea care ajunge să îi fie parteneră de viață,
este copleșitoare, covârșitoare, descrierile lui pentru iubită fiind pline de dragoste și admirație. O consideră sufletul lui pereche, o parte din el. Iar originalitatea și însușirea de ,,special” a cărții constă în faptul că amândoi își împărtășesc iubirea în peisajele, sunetele aromele și farmecele montane, care îi vrăjesc...
      O carte plină de sensibilitate, de iubire, dar și de tristețe și bucurie, în care este redată măiestria munților, contrastul dintre liniștea, libertatea, fericirea de a fi în acel cadru montan, și monotonia orașului. Este prezentată o iubire fără limite a doi îndrăgostiți, și simultan cursul vieții și o parte din ascunzișurile sale care ne fac să învățăm atâtea...
      În a doua parte, cartea reușește să sensibilizeze până la lacrimi, și pe tot parcursul poveștii cititorul este absorbit alături de personaje în peisajele montane fascinante, mirifice. Astfel, Marius Terchilă revine cu o nouă ediție în anul 2015, la Editura Wordpress, cartea fiind o călătorie frumoasă prin munții României și... prin viață.

      Câteva citate:

,,În zare unduiau dealurile Vrsacului. O priveam cum trăiește farmecul colțului de rai, îi admiram feminitatea, grația și tandrețea cu care selecta cele mai frumoase culori, ea însăși o floare între flori. Trăiam o alinare fără margini.”

,,Când iubești, universul dobândește un sens și mai adânc, trăiești sentimentul că ar putea exista o lume care să întreacă în perfecțiune lumea imanentului. Trăim o ieșire din timp aici, ca și în lanul cu flori - spații ale perfecțiunii divine, ale libertății absolute. Creația divină, panteismul, minunile naturii înconjurătoare trezesc sentimentul efemerului, piericiunii.”

,,Trăiam cu ea o bogăție de sentimente mereu reînnoite. Descopeream alte nuanțe ale înțelepciunii, fanteziei, sensibilității Celiei, mereu alta, proteică, de o forță reținută, dar reală. Să fie adevărat că trandafirii frumoși se ofilesc cel mai repede?”

      Tu îi vei da o șansă acestei cărți?