Recenzie: Năluca și Năucul

 de Stacey Kade
  Notă: 3

      Cartea este scrisă din perspectiva a doi tineri, Alona Dare și Will Killian, care au fost împreună la același liceu, dar nu erau apropiați, fiind firi cu totul și cu totul diferite, nesuportându-se unul pe celălalt. După ce Alona moare într-un accident și se trezește, realizând că e moartă atunci când nu poate sta prea mult timp undeva fără a dispărea, și oamenii trec prin ea, ajunge să afle că Will poate vedea și auzi oamenii morți, ca ea. Astfel, cei doi, chiar dacă încă nu se suportă, petrec tot mai mult timp împreună. Ajung să devină prieteni, iar relația lor continuă să se dezvolte... Will are și el problemele lui, mama sa îl crede nebun și un doctor obsedat de cazul său vrea sa îl interneze într-un spital de nebuni.
Lui Will îi este tot mai greu să ignore faptul că poate vorbi cu cei decedați, însă de data aceasta, nu îi va displace așa de mult și va începe să accepte și chiar să îi placă faptul că el are puterea de a ține legătura cu fosta cea mai populară fată din școală, Alona, care acum începe să se schimbe, să își formeze gânduri și opinii mai puțin egoiste și negative, aceste lucruri făcând-o să aibă o stare și o apariție mai bună. De asemenea, Will cel ignorant va începe să își accepte puterea și să își petreacă majoritatea timpului cu Alona.
      Însă lucrul cel mai fascinant în acest fenomen paranormal este ca în preajma lui Will, Alona simte din nou lucrurile. În sfera lui, ea este tactilă. Ea poate simți atingerea lui, iar el pe a ei. Cum va afecta acest lucru relația lor, aunci când ei devin tot mai apropiați...?
      O carte cu fenomene paranormale, despre modul de acceptare și adaptare al oamenilor la diferite situații și, totodată, despre cum relațiile se schimbă, precum și oamenii, în funcție de situații. Acțiunea este destul de interesantă, și faptul că e povestită din două perspective este un plus pentru carte, și pot spune că mi-a plăcut înseajuns încât să aștept cu nerăbdare următorul volum cu continuarea poveștii dintre Năluca și năucul.

      Câteva citate:

,,Vorbea cu speranță, ipoteza ei excluzând orice soi de fantomă sau element supranatural. În cap mi-au răsunat cuvintele tatălui meu pe care mi le spusese când aveam șase ani. Ea nu înțelege. Nu vrea să înțeleagă, Will. O sperie! Bătea darabana în volan, în timp ce o așteptam pe mama să vină. Ea era în baie, plângând. Tocmai făcusem praf una din rarele seri când ieșeam la restaurant împreună, declarând că bunica Reilly ne sfătuia să nu comandăm pește pentru că arăta cam vechi. Bunica Reilly, mama lui mama, murise cu șase luni în urmă de infarct. E un blestem, băiete, și-mi pare rău că ți l-am transmis și ție. Fă tot ce poți ca să duci o viață normală și încearcă să nu îi faci să sufere pe cei la care ții. Asta e tot ce pot să spun!”

,,Înainte să mă pot da jos, el mi-a prins brațul. Îi simțeam mâna caldă pe piele, nici nu trecuse prin mâna mea și nici nu se afundase în ea. M-a tras spre el cu ochii de un albastru-șters scânteind de emoție, iar eu m-am lăsat. Gura lui, atât de caldă și moale, abia dacă mi-a atins gura, o dată, de doua ori...și apoi buzele ne-au rămas lipite. M-am cuibărit și mai bine în căldura lui, proptindu-mi mâna liberă în pernă. Mi-a dat drumul la încheietură, trecându-și degetele prin părul meu și aplecându-mi capul. Pe neașteptate, m-a sărutat, un sărut adevărat, iar eu m-am întins spre el, gustându-l, așa cum mă gusta și el.”

,,Mi-am ridicat încet privirea, simțindu-mă aproape drogată de acest neașteptat sentiment de pace, și am remarcat nimbul auriu de lumină care mă înconjura. Creierul meu toropit și fericit a făcut asociațiile cuvenite. În sfârșit, se întâmpla! Lumina venise pentru mine și era exact așa cum o descrisese Will. Will!”

      Spune-ne, tu cu ce impresie ai rămas după această lectură?