Notă: 4
Personajul principal al cărții Când inima dictează, Alana Farmer, o tânără inteligentă, sociabilă și foarte frumoasă, este trimisă de către tutorele ei în Lubinia, țara ei natală. Bărbatul îi spune că ea este prințesa, alături de povestea motivului pentru care ea nu știa asta încă, și îi spune că a venit timpul să își revendice locul.
Ajunsă acolo, însă, Alana este considerată impostoare. Îl întâlnește pe căpitanul Cristoph Becker, care nu o crede nici în ruptul capului, însă dovezile ei sunt puternice, și există posibilitatea ca ea să aibă dreptate. Oripilată la început de brutalitatea acestuia, până la urmă se țese o poveste de dragoste între cei doi.
Dar ce se va întâmpla când se va afla adevărul? Este Alana sau nu prințesa adevărată? Oare ce dictează inimile tututor? Dacă nu e prințesă, o va mai iubi Cristoph? Dar dacă este prințesă. rangul lui de căpitan le va permite să rămână împreună?
Când inima dictează este o poveste de dragoste minunată, cu personaje de poveste, în care caracterul personajelor principale este foarte bine conturat, brutalitatea lui contrastează cu blandețea și capacitatea de tachinare și de a domina, iar inocența ei contrastează cu inteligența și priceperea ei, care, însă, nu este mai mare decât a căpitanului. Cristoph ajunge să își pună viața în pericol pentru ea, dar și ea are de câteva ori moartea la doar câțiva pași. Având câteva scene erotice și o iubire pasională care predomină de-a lungul cărții, este o delectare ca lectură, find trăită la maxim de cel care o citește.
Câteva citate:
,,Căpitanul îi prinse pumnul și încercă să-i răsucească brațul la spate, ceea ce ar fi făcut-o să se lipească de pieptul lui și să rămână prinsă acolo. Alana îi dejucă încercarea întorcându-se în aceeași direcție și câștigând suficient spațiu cât să-și tragă mâna înapoi. Spre ghinionul ei, nu fusese o idee bună să-l surprindă așa. Nu era sigură cine se dezechilibrase mai întâi, dar amândoi căzură pe covor. În ultima clipă, Becker se răsuci ca să cadă el dedesubt, după care se răsuci din nou și o prinse sub trupul lui. Alana nu mai avea cum să se elibereze!”
,,Alana izbucni în plâns. Cristoph o ridică și o duse până în salon. Traversă camera, dar nu ca să o lase din brațe. Se așeză pe canapea, ținând-o încă la piept.”
,,O, Dumnezeule, de ce era așa de fermecător cu ea acum? Avea un zâmbet care o făcea să-și piardă mințile! Mâna pe care o ținea pe după talie nu stătea nici ea locului, ci îi mângăia umărul gol. Oare credea că n-avea să observe dacă se mișca atât de fin? Sau poate nu-și dădea seama ce făcea?”
Ție cum ți s-a părut această carte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu